In copilaria mea erau cele mai iubite si asteptate placinte , care le facea bunica vara, cand se coceau fructele . Primele , care se coceau direct pe vatra , in cenusa cuptorului de piatra , erau VARZARE ( asa le spunea bunica ) cu cirese negre, amare . Vaaai , ce mai mancam din ele , si ne improscam , noi copii, cu samburii marunti de la cirese negre.
Peurma se coceau VARZARE cu abricoase ( caise ) , dulce acrisoare la gust . Iar , cand aparea sezonul perjelor ( prunelor ) bunica ne facea mereu, cand VARZARI cu perje moldovenesti. , cand malai cu perje.
Avea bunica in livezile ei , circa 36 de copaci de diferite soiuri de prune. Dar anume , varzarile ni le cocea cu prune marunte , lungarete. Ea le spunea perje moldovenesti.
Fiind departe de casa, mi-au adus frunze de poama ( struguri) dintr-un sat de la munti, si prima , ce mi-a venit in cap , SA COC VARZARI CU CIRESE .
Si mi-au reusit , si ca gust , si ca forma . Gustul copilariei. Telefonez pe fratele meu, si-i zic ... imi raspunde , cat de mult imi placeau varzarile cu perje . Puteam sa mananc zi si noapte din ele.
as manca si eu niste vearzare dar cu varza murata....sunt o nebunie
RăspundețiȘtergereDin ce fel de aluat se fac varzarile? Se coc la rola sau pe tigaie? Mersi anticipat!
RăspundețiȘtergere