DOR DE PLAIUL NATAL

Mi-e dor ...

Mi -e dor de tine Tată ,

Mi -e dor de tine Mamă .

Mi -e dor de Satul meu Natal ,

Mi -e dor de –un strugure de poamă !

Mi -e dor de roua dimineţii ,

De timpul , cînd eram în floarea vieţii .

Mi -e dor de Soare , ce răsare

Şi după deal apune în splendoare ...

Mi-e dor de anii ce-au trecut ,

De-ai mei ptieteni ,

Căci demult nu i-am văzut .

Mi –e dor de tot ce-a fost ,Căci ce va fi ...

Aproape ... n-are rost ...

Mi –e dor ...

 

Cu drag, Nicolae

Satul meu natal

Satul meu, azi de departe-ţi spun :

Mi-e dor de tine !

Ştiu că tu m-aştepţi cu-a ta răbdare

Pe două coline

Şi trei drumuri,dintre care

Principal e unul .

O să vin , eu sper, degrabă

Şi-o să-ţi simpt profumul .

O să-ţi văd Pădurea-Mică

Şi Pădurea-Mare ...

Şi-o să fie-n casa noastreă

S ă r b ă t o a r e !

Mă gîndesc , c-ajuns la tine ,

Să nu fac nimic ...

Doar prin văi ,grădini şi lanuri

Să mai rătăcesc un pic ...

Şi s-aştept cînd înc-o dată

De la vale-n deal

Mă va duce lumea toată ...

Şi o lacrimă sărată

Va cădea pe-altar ...

Ultima dorinţă-a mea

E să strig în gura mare :

Am venit !.. Sunt !... Iată !..

Satul meu ! Eu te iubesc ,

Cum n-am iubit !

Tare , tare , zău ,

Ca nici-odată !!!

cu drag, Nicolae