A trecut si sarbatoarea sfantului Valentin , pentru mine este o sarbatoare cu amintiri "neplacute", este numele sotului decedat .... si imi zic ... sa inventez ceva pentru voi, DRAGII MEI CITITORI , sa va indulciti cu ceva "erotic " si sa va fac sa zambiti ... DIN TOT SUFLETUL ... si ce credeti ? ... mi-a reusit ... SA ZAMBESC PRINTRE LACRIMI ... eu, IN PRIMUL RAND ,
dar ... mai departe ... singuri hotarati .... DA SAU NU?
dar ... mai departe ... singuri hotarati .... DA SAU NU?
Pe scurt. Duminica am scos 3 banane din frigider si am inceput sa prepar prajitura "BANANA IN CIOCOLATA". Le-am taiat in jumatati, le-am imbracat pe betisoare lungi de lemn , si le-am imbracat in "hainuta din ciocolata".
M-am gandit, cum sa le aranjez pentru a le face poze .Le-am infipt intr-o portocala mare , si am alergat cu ele la balcon - sa le fac poze. Am aranjat masa, decorul... am pus la mijloc "bananele in hainute " si focusezi in obiectivul meu ... in acest moment a venit un vantulet grabit si mi-a rasturnat placajul de la spate peste ele ... care mi-a imprastiat in toate partile "bananele in hainute"...
Va inchipuiti , ce dispozitie aveam.... dar nu am dat "mainele in jos".
Va inchipuiti , ce dispozitie aveam.... dar nu am dat "mainele in jos".
N-am zis nimic... suparata... am strans repede totul ... si am alergat la bucatarie...
Am ales 2 jumatati de banane , pe care m-ai aveam posibilitate , sa le refac ... le-am imbracat din nou cu ciocolata, care deja se lipea mai greu, deoarece bananele erau calde le-am presarat cu fulgi de ciocolata ... si am alergat cu ele sa le pozez...
Le-am aranjat pe masa de pozat ... focusez... am dovedit sa pozez un cadru.. .pentru, ca in urmatoarea secunda a venit, din nou vantul ... si a ridicat perdeaua de la usa balconului, care mi-a rasturnat bananele cu tot cu pahar jos ...la podea...
S-au imprastiat fulgii de ciocolata peste tot, totul s-a faramat... Nu mi aveam ce alege, deaceia toata inventia mea a mers la cosul cu gunoi...
Radeam ... cu lacrimi in ochi ,,, dar trebuiea sa duc pana la capat ... ceea, ce am pus in gand...
Am pus la congelator ultima banana , care o avem la pastrare in frigider , si am inceput din nou sa prepar glazura de ciocolata...
Peste 20 de minute am scos banana , am curatit-o si am taiat-o in 2 jumatati. Am imbracat-o din nou in hainuta de ciocolata si am pus-o pe postamentul ei din rulada de ciocolata , am aranjat-o conform ideii gandite , si am alergat la balcon prin toata sala ... SA O POZEZ...
Am aranjat-o la locul ei " de cinste" ... si focusezi ... si ce credeti ? In secunda ceea , a venit un vant mai puternic ... si imi rastoarna din nou placajul (prins bine) din spatele prajiturii peste ea... Banana a intrat in prajitura din rulada,si a rezultat o prajitura "turtita". Fulgii de ciocolata s-au imprastiat , placajul era murdar in ciocolata ... iar eu MA UITAM... in gol... SI NU VEDEAM NIMIC... tot corpul era in amortire ...
Am intrat in camera... m-am odixnit 15 minute... am ascultat muzica , fara sa ma gandesc la cele intamplate , imi mai aparea cate un suras pe buze si imi zic- MIE... tu nu ai dreptul sa dai mainele in jos... INAINTE.
Am "vrajit " asupra ultimei jumatati de banane, care era deja calda si nu dorea sa "se imbrace in ciocolata " ... dar AM INVINS-O...
... Si asa perepetii se pot intampla , in timpul fotosesiunii bucatelor preparate...
Aceasta este o munca enorma , cand doresti sa arati , si sa scrii despre ceva "bun si gustos"...
CITITORULUI TAU DRAG.
Doamne, cita rabdare! Pe zi ce trece va admir tot mai mult, desi am fost un pic suparata cind ati pus ca veti scrie mai mult la rusi, eu v-am gasit si acolo, dar nu prea intru, prefer aici. Mult succes!
RăspundețiȘtergereAntonia
Atata perseverenta e de invidiat! Eu eram sa renunt dupa a doua incercare :) Multumim pentru toate eforturile pe care le faceti pt noi, cititorii blogului!
RăspundețiȘtergereFoarte dragutz blogul dvs....abia l-am descoperit...o sa il trec in blog roll- ul meu ca sa va pot urmari mai des...e minunat tot ceea ce faceti si se vede ca puneti multa pasiune!
RăspundețiȘtergereo zi frumoasa!
cu rabdarea treci ... si marea. acesta este proverbul , care il folosesc de fiecare data , cand soarta ma chiocneste peste cap... in pofida lor - eu sunt invingatoare. chiar daca NU pe moment ... eu am rabdare sa astept ...
RăspundețiȘtergereVa multumesc ca sunteti , va multumesc , ca va place , si va astept - de fiecare - sa va servesc cu CEVA SI GUSTOS. Cu drag, Anisoara
Chiar daca vorbesc acum mai putin cu voi, oricum eu lucrez - saitul meu este in curs de dezvoltare.
RăspundețiȘtergereViolete vun venit - ma bucur ca ti-a placut blogul meu , si sper sa te vad oaspete des. O imbratisare calda
RăspundețiȘtergere